Pages

Jul 4, 2017

Obosită

Sunt așa obosită. De câteva zile nu pot decât să oftez și să zic: sunt așa obosită. Uneori lacrimile se strâng în ochi, se adună și încep să cadă. Nu le dorește nimeni.
Încerc să fiu tare. Respir încet. Inima mă apasă din ce în ce mai tare și simt cum totul se oprește în mine.

Într-o lume atât de haotică și nebună, mă bucur că Dumnezeu e lângă mine.

Uneori aș vrea să mă fi născut departe. Să nu fi avut atâtea limite. Să nu mi se fi întâmplat atâtea lucruri. Câteodată, îmi doresc să fi avut o altă viață, să fi fost o altă eu. Dar nu pot schimba nimic. Sunt doar un om. Un muritor. Nu știu dacă voi ajunge unde trebuie, nu știu unde e acel ”unde trebuie”.

Îmi zic de multe ori că măcar am încercat. Printre eșecuri și deziluzii, am încercat să mă ridic. Am încercat să iert, să iubesc, să sper. Nu am reușit mereu, dar asta e...

M-am săturat să încerc să fiu în tipare. Să mulțumesc oameni. Să fiu acolo pentru ei. M-am săturat să fiu eu cea tare. Cea care trebuie să își ascundă lacrimile de la capătul firului. Cea care să zică că va fi bine. M-am săturat.

E o lume nebună cu oameni nebuni și întâmplări nebune iar tot ce avem e o fărâmă de speranță.

Sunt așa obosită.

Feb 1, 2016

Într-o zi

Într-o zi va fi mai bine.

Nov 24, 2015

Simt că am eșuat

Simt că am eșuat, că undeva pe drum m-am pierdut de tot. Nu văd să vină vreun ajutor de undeva și nu știu cum să fac ca să îmi revin.
Au dispărut din viața mea oameni și oameni. Acum nu mai știu cum e să ai pe cineva sincer lângă tine, pe cineva care să îți fie alături și cu care să poți vorbi.
Am căzut și apoi nu m-am mai putut ridica, așa că am rămas acolo, la pământ.
Și Dumnezeu tace și tăcerea e ca o singurătate...

Ce să fac? Cum să răzbat?

Încerc să mă încălzesc

Sunt înghețată. Sunt rece și încerc să mă încălzesc, să îmi dau seama unde sunt și unde vreau să ajung. Îmi doresc prieteni, prieteni adevărați dar nu găsesc pe nicăieri.

Mă văd singură și neînțeleasă. Mi-e frică să mai fac pasuri, mi-e frică că lucrurile se vor repeta. De ce au plecat oamenii din viața mea? Nu știu, mă gândesc însă că nu m-au iubit, pentru că dacă m-ar fi iubit ar fi rămas.

O să las frigul să mă pătrundă, poate îmi va îngheța și durerea și amintirile, poate...

Feb 7, 2014

Nimic

Nu am nimic de spus.
Supărare, nervozitate, nevoie de ştergere a amintirilor, a inimii. Nevoie de singurătate , de distrugere a sufletului pentru ca acesta sa nu mai simta. Nevoie de urâciune a propriei persoane, a proprilor decizii. Nevoie de spaţiu gol, nevoie de a începe o viaţă nouă, nevoie... de nimic.
Nu am nici o nevoie.

Jan 30, 2014

Îngheţ

Sufletul îmi poate îngheţa peste noapte, o simplă rafală de vânt rece poate să îmi stârnească necredinţă şi deznădejde.Asta este dovada că sunt om, dovada că uneori mă satur să sper şi să fiu curajoasă în lupta cu mine şi decid să mă dau bătută.
M-am trezit dintr-o dată şi am realizat că îngheţ.Îngheţ pe dinăuntru, ceva mă termină, parcă tot ce aveam , tot ce îmi trebuia până acum nu mai era bun, îmi trebuie altceva.
Îmi trebuie responsabilitate şi răspundere aşa că vreau să mă transform dintr-o fiinţă copilăroasă într-o fiinţă matură, aşa că din cauza asta îngheţ.
Îmi îngheaţă inima şi sufletul şi mă simt pustie.
Mă simt sătulă şi rece, să fie ăsta îngheţul de care am nevoie?
Nu sunt eu, nu ştiu cine ar trebui să fiu, nu ştiu.

Jan 29, 2014

Goală

 Sursă imagine:www.google.ro

De ce mă simt aşa goală?
De ce am senzaţia că pleci de la mine?
Mă simt aşa rătăcită şi pierdută, mă simt singură, simt că mi se duce rostul, speranţa.
Care e scopul meu Doamne?
De ce nu îmi mai găsesc locul?
Am tot ce îmi trebuie ca să fiu fericită, ce îmi lipseşte?
Ceva nu e în regulă şi nu ştiu ce, doar ajută-mă te rog.
Simt că mă laşi, simt că te pierd, nu mă lăsa, eşti tot ce am şi am avut vreodată.Eşti tatăl meu, eşti tu..Dumnezeu.
Iartă-mă, găseşte-mă, te rog, caută-mă printre cei pierduţi, adu-mă acasă, vorbeşte-mi!
Parcă viaţa mea nu are nici un rost.